Frumuseațea de a trăi pentru Dumnezeu

Nicăieri nu poți găsi atâta mângâiere, niciunde nu poți găsi atâta împlnire așa cum o poți găsi în Dumnezeu. De ce oare? Pentru că de cele mai multe ori oamenii caută aceste lucruri în locuri greșite. Cei mai mulți, având o neprihănire de sine, consideră că au ajuns la un nivel al faptelor încât îl pot mulțumi pe Dumnezeu. O Doamne...ce repede uită oamenii că faptele lor sunt ca o haină mânjită în ochii lui Dumnezeu, și că acestea ascund cu ele istoria tristă a omului care se păcălește pe sine.
De ce am început în acest fel? Pentru că aceasta este imaginea celor mai mulți oameni de la Râmnicu Vâlcea. Spun că îl cunosc pe Cristos, însă dacă le-ar încăpea pe mână, după ce i-ar mustra pentru păcatul lor, L-ar răstigni din nou. Dumnezeul veacului acestuia i-a orbit pe oameni încât să nu poată vedea adevărul lui Dumnezeu. Sunt trist să văd oameni care nu sunt absolut deloc interesați de ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce primează sunt ei înșiși, părerile lor, mândria lor. Nu știu de ce este așa de greu ca oamenii să înțeleagă că au nevoie de Dumnezeu, însă ceea ce știu este că Dumnezeu nu se va face de râs niciodată cu privire la adevărul Său revelat. Am avut ocazia să particip la un botez nou-testamental și mi-a fost dat să predic din Scripturi. Imaginea aceea cu candidații îmbrăcați în haine albe m-a făcut încă odată să-l slăvesc pe Dumnezeu că ceea ce face El este frumos și că nimeni nu poate contesta acest lucru. Am lipsit Duminică de dimineață, dar m-am bucurat cu frații în Cristos de la Olănești. Toți erau tineri. Ce mărturie, ce impact, ce imagine. Duminică seara m-am întors la Vâlcea pentru a fi împreună cu adolescenții. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare din ei. Mă rog să fie serioși în căutarea lui Dumnezeu. Nu este ușor să slujești, dar cred că satisfacțiile sunt pe măsură. Rugați-vă împreună cu noi pentru lucrarea de la Vâlcea. Doamne ajută! Doamne, dă izbândă!

Planuri de viitor

Poate vă întrebaţi de ce un asemenea titlu? Săptămâna care a trecut ne-am reîntâlnit cu cei mici, după scurta lor vacanță. A fost plăcut să-i revedem. Am stabilit noi reguli pentru 2010, legate de buna atmosferă din cadrul programului de meditații. Este interesant modul în care copiii au răspuns acestei provocări. Pasiunea cu care au revenit trezește în noi o dorință nouă și totuși veche, de a pune mai mult din frumusețea lui Isus Cristos în viața lor. Într-una dintre zile am alocat un timp special planurilor fiecăruia pentru anul 2010. Care mai de care și-a creat o planșă cu planurile lor pentru acest an... desenele au fost amuzante, dar în același timp au transmis expresia lor interioară. De fapt, planșele copiilor au reflectat tema lunii ianuarie, care este ”La Mulți Ani 2010!”. În fiecare lună vom avea o nouă temă, pe baza căreia vom lansa o provocare copiilor de a-și folosi imaginația în reflectarea acesteia.

Două persoane dragi nouă au mai adăugat câte un an la firul vieții. Este vorba despre Ioana și Jennifer. La Mulți Ani în Domnul! Grupul de adolescenți s-a alăturat bucuriei Ioanei duminică după-amiază. Pizza a fost... mmm... tare bună, dar nimic nu se poate compara cu Cuvântul lui Dumnezeu ”servit” pe finalul întâlnirii de către Cody. Cody ne-a provocat să ne relaționăm corect față de ceilalți, deoarece așa ne poruncește Dumnezeu, să îi tratăm pe alții așa cum noi așteptăm să fim tratați. Felicitări Cody... un mesaj binevenit. Sper ca tinerii, și nu numai, să ia aminte. Iată câteva poze de la întâlnirea de duminică seara...

La Multi Ani 2010!!!

Aşa bun a fost Dumnezeu cu noi că ne-a ajutat să trecem cu bine într-un nou an...un an care sunt convins că ne va rezerva multe surprize. A trecut vacanţa celor mici, prin urmare, anul acesta ne stă înainte provocarea de a-i cunoaşte mai bine, de a investi în vieţile lor tot mult din frumuseţea împărăţiei lui Dumnezeu; la acestea adăugând probabil şi alte lucruri noi. Nu ştiu cum va arăta 2010 economic, dar ştiu un lucru şi anume că Dumnezeu nu a fost niciodată în criză...El este acelaşi, şi nu se va schimba niciodată. Personal aştept să văd modul în care El va lucra în noi şi prin noi în acest an. Nu vreau să-mi fac multe planuri ca nu cumva să-mi pară rău că nu le-am putut îndeplini, însă îmi doresc ca anul acesta să fiu mai eficient, atât eu cât şi echipa cu care lucrez.
Desi nu am fost cu cei mici pe perioada vacanţei, am avut ocazia să fiu împreună cu congregaţia. Am căutat "să gustăm şi să vedem cât de bun este Domnul". Duminica trecută, după timpul petrecut cu adolescentii, am avut ocazia plăcută de a fi acasă la Karina (una dintre adolescentele care vin la întâlnirile noastre)unde am avut un timp plăcut. Ne-am spus parte din dorinţele pe care le avem pe 2010, după care am înfulecat din delicoasele bucate pregătite de doamne Cristina, mama Karinei. Domnul să binecuvinteze această familie şi să o facă să trăiască din toata inima pentru El. Aveţi mai jos câteva poze...