Ce s-a mai intaplat pe aici

Buna tuturor! M-am gandit sa va updatez cu privire la cum mai merg lucrurile. Asa cum stiti, am inceput clubul Awana de aproape 4 saptamani. Avem in jur de 30-40 de copii care vin si pe care i-am impartit in doua grupe, grupa de marti si grupa de vineri. Dintre acestia 8 si-au castigat manualul si uniforma. Am inceput de asemenea niste cursuri de engleza pentru copii joia. La inceput am hotarat sa tinem cursul de la 2-4, dar pentru ca am avut parte de un grup asa de mare de copii a trebuit sa ne impartim in doua grupe, una din ele venind de la 4-6. Astazi sora mai mica a Irinei vine de la Iasi pentru a ajuta o saptamna cu Awana si engleza. Ajutorul ei va fi apreciat din plin. Peste doua saptamani plecam in vacanta pentru 5 zile si cat suntem noi plecati Cristi va ruga pe cativa din fratii lui sa vina sa ajute cu programele Awana si cursurile de Engleza.

Numarul celor care vin la biserica a fost scazut in ultima vreme. Acum 3 duminici am avut prezente 2-3 persoane, iar in ultimele 2 duminici am avut doar o persoana. Aceasta este o mare diferenta de la acum 4-5 sapt cand aveam 16-18 persoane care veneau, dar in toate astea Dumnezeu are un plan.

Deocamdata atat. Voi incerca sa mai updatez si saptamana viitoare. Intre timp pastrati-ne in rugaciunile voastre!

1 comments:

Anonim spunea...

Corabia

Privind cupola senină, unde nori pufoşi călătoresc „nedefinit” dar cu o exactitate uluitoare, simt căldura ce emană de la regele incandeşcent, purtându-mi gândurile spre „marea” neliniştită. Sensuri noi caută prin „valuri” să-şi croiască cărări fiindcă „înaintaşele” sunt perimate.
Dimineaţa aceasta, aidoma unui început de eră, îmi dă un imbold spre... cunoaşterea... plăcerii, asemenea unei corăbii purtate de „valul iniţiator”. Spun asta pentru că sunt corabia ce poartă ecoul unor suflete inămolite, malefice. Ele sunt purtate pe „valul pământului”, uneori uşor, alteori gonind sau lovite sălbatic, eternitatea lor fiind înrădăcinată în credinţa „mării”.
În fiecare dimineaţă de vară, corabia sufletului meu începe iniţierea călăuzită de Steaua Nordului, sufletul tău. Fiinţa mea, pe „marea” pământ, va descoperi în timp, prin ochii eului tău, etapele unei vieţi adevărate. Cea dintâi a fost deschiderea sufletului prin iubirea cunoaşterii de sine şi a sinelui prin tine. A doua etapă pot spune căeste cea în care m-am regăsit în... sufletul tău. Aici, în pânzele corabiei mele, bătând puternic cuvântul creator, am renunţat la vechiul cârlig al „statorniciei”, plutind liberă pe valuri minunate. Lăsând teama de o parte, m-am adâncit tot mai mult, fiind surprinsă de comori şlefuite oferite de stăpânul „Cunoaştere”. Nu-mi imaginam vreodată că acolo, înlăuntru, poate exista atâta linişte. Valuri de pace mă înfiorau binefăcător, dorindu-mi să rămân acolo veşnic.
„Valul pământului” însă, plin cu rechini, m-a adus la suprafaţă. Mi-am dat seama ca ceva lipseşte corabiei mele. Eram încărcată de noroiul aruncat de „sufletele înnămolite”, fiind ţinută la mal, fiindcă la cârmă era „răzbunătorul”.
Mareea puternică a cunoaşterii, venită din regatul creaţiei, împinse căţiva stropi udând norii pufoşi de la începutul „poveştii”. Cerul s-a cutremurat şi lovind albastru norii, i-a transformat în îngeri păzitori în mâna cărora stăteau fulgerele „Adevărului”. Trăsnindu-i cârma „răzbunătorul” fu pus pe fugă, iar corabia mea rămase liberă, primind drept cârmă credinţa in El.
Sufletele înnămolite, eliberate în parte prin posibilitatea alegerii în slujire către UN STĂPÂN, s-au cufundat în pământ. Salvarea lor stă în credinţa ce îi va duce la cunoaştere.

Trimiteți un comentariu